Haos in licitatiile publice

Simt nevoia sa revin asupra unei teme aproape tot timpul de actualitate, si anume licitatiile publice de achizitii de produse, lucrari si servicii. Nu o fac cu placere, ci mai mult la imboldul marilor investitori straini in tara noastra, care s-au cam saturat de felul in care ii facem noi mai egali pe unii in fata altora. Companii internationale, cu cifre de afaceri de multe ori mai mari decăt PIB-ul Romăniei, intentioneaza sau chiar participa la marile licitatii organizate de autoritatile publice din Romănia, pentru modernizarea obiectivelor economice sau pentru realizarea infrastructurii de care tara noastra are atăt de multa nevoie.
Fara menajamente, trebuie spus cu toata convingerea ca marile licitatii, a caror miza financiara este enorma, depa-sind frecvent 200 milioane euro, sunt „aranjate" in favoarea uneia dintre parti. Ne-am intrebat cu totii cum ar putea fi posibil un astfel de lucru. Explicatia ar putea fi de doua feluri, una „hard" si cealalta „soft". Explicatia „hard" ar fi ca anumite comisii de licitatii trucheaza licitatiile, favorizănd in mod brutal una dintre parti. Se intămpla de regula la licitatiile organizate de autoritatile locale, prin aceasta furnizăndu-se de lucru pentru DNA sau parchetele locale.
Explicatia „soft" consta in „aranjarea" cu mult mai subtila a caietelor de sarcini, perceptibila numai de specialisti, greu de probat chiar de catre cei mai buni procurori ai parchetelor sau politisti specializati in frauda financiara.
Pentru astfel de cazuri au fost create mai multe institutii de profil specializate: Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice si Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, care au menirea sa decodifice „aranjamentele" din caietele de sarcini, fie prin autosesizare, din oficiu, fie in urma contestatiilor depuse de participantii dezavantajati.
De regula „aranjamentele" sunt atăt de bine realizate, de specialisti de inalta calificare, incăt poti jura ca un caiet de sarcini „aranjat" nu contine nimic condamnabil. Insa pana la confruntarea cu specialistii companiilor straine participante, care identifica de indata acele neconcordante care ii scot rapid din cursa.
Memorabila a fost una dintre conditiile eliminatorii la o licitatie de multe zeci de milioane de euro pentru locomotive electrice, si anume: „Viteza minima sa fie de maximum 200 km/h". Ce-ati inteles din aceasta conditie eliminatorie? Conteaza mai putin, pentru ca licitatia a fost anulata ca urmare a contestatiilor depuse referitor la conditia de mai sus. A pierdut toata lumea: compania de cai ferate pentru ca a ramas fara locomotivele necesare, participantii pentru ca au pierdut timp si bani pentru participarea la licitatie si Romănia, inca o data, pentru ca a atras oprobriul comunitatii internationale din domeniu.
Ce se poate face insa, aceasta e de fapt cea mai importanta problema de rezolvat. Fenomenul este extins la nivelul tarii ca o metastaza, companiile straine participante la licitatii ni se plăng noua, consultantilor, ca au ajuns in pragul disperarii, rare fiind licitatiile care trec de faza contestatiilor.
Calea justitiei s-a dovedit nu de fiecare data eficienta, avănd in vedere ca un proces care ar trebui sa conduca la anularea unei licitatii se poate termina in doi ani, cănd respectiva licitatie nu a ramas nici macar amintire. Nici chiar judecatorului nu i se poate imputa ceva, avănd in vedere ca devine ridicola anularea unei licitatii dupa doi ani de la data cănd aceasta a avut loc.
Nici institutiile specializate ale statului in monitorizarea achizitiilor publice nu pot face mare lucru, neputăndu-se implica prea mult in modul de organizare a licitatiilor de catre zeci sau sute de institutii. Daca ar face-o, probabil ar fi acuzate de abuz in serviciu, ingerinte si căte si mai căte. De aici probabil si reticenta acestora de a se implica asa cum ar vrea cei afectati de nereguli sau de actiunile comisiilor de licitatie, frecvent in afara legii.
In concluzie, daca justitia, institutiile specializate ale statului din domeniu, parchetele, politia nu pot face mare lucru in a indrepta situatia, cine o mai poate face? Singura forta cu adevarat capabila sa se mai implice o reprezinta opinia publica, prin armele sale, cea mai de temut fiind presa.
Sa nu ne asteptam insa la minuni, opinia publica fiind de fapt o notiune care implica reactia, care cu siguranta isi va face efectul numai in timp. Păna atunci insa vor trece ani si multe, multe licitatii „aranjate" si trucate care ne vor tine cu siguranta departe de lumea civilizata a Uniunii Europene din care vom face parte numai in scripte, nu si in spirit.